… am avut nevoie doar de o lună jumătate pentru a scrie actul 2 😊, dar asta doar pentru că între timp a apărut și “aia mică”, Eva.

Dacă în momentul în care Adriana mi-a spus că a rămas însărcinată, mi-ar fi spus și că în jur de 4 luni le voi petrece aproape non-stop alături de ea, cu siguranță m-aș fi panicat rău de tot și mi-ar fi fost frică de ce ar fi urmat. În orice perioada a vieții dacă cineva ți-ar spune că următoarele 4 luni vei fi închis în casă cu soția ta, ai fugi cel mai probabil și te-ai întreba cu ce ai greșit să meriți așa ceva. Următorul gând ar fi să îți pară rău că nu ai mai ajuns pe la biserică și că acum Dumnezeu face glume pe seama ta pentru a îți da o lecție.

Pe 25 martie s-a anunțat lockdown. Asta însemna că din acel moment nu mai aveam voie sa ieșim din casă fără motiv, deci începea perioada de izolare alături de soția mea însărcinată. Am zis că din acel moment am dat de naiba, mai ales că nici la birou nu voi mai merge si voi lucra de acasă.

Dar se pare că de fapt totul a venit când trebuia, cum trebuia.

Deja pot spune că nu țin minte nimic rău despre perioada cu Adriana însărcinată și spun asta nu doar pentru că a venit bebe și nu prea mai am timp să mă gândesc la altceva, dar sincer să fiu, cele 40 de săptămâni de sarcină petrecute lângă ea au fost chiar FRUMOASE! Mă uit în spate și îmi dau seama cât de mult ne-a apropiat perioada aceea. Încă îi spun Adrianei că dacă am trecut cu bine peste lunile acelea, vom putea trece ușor peste orice va urma de acum. Să stai 4 luni în casă cu aceeași persoană și să nu simți nevoia de a pleca, de a face ceva singur sau să te urci pe pereți, înseamnă că ești unde trebuie, lângă cine trebuie.

În plus, am putut să o ajut atât cât a fost posibil, atunci când a avut nevoie de ajutor. Poate cu o cană de apă adusă pentru că îi era greu să coboare din pat, poate cu un masaj când o durea spatele de nu putea adormi sau cu o îmbrățișare când simțea că îi este prea greu cu burtica ce tot creștea sau doar să o ascult când hormonii își făceau de cap cu nervii ei. Mă bucur enorm de mult că am avut cum să fiu lângă ea și vreau să cred ca prezența mea acolo a contat mai mult de cât îmi dau eu seama.

Ca și sfat pentru tine,  îți recomand să fii lângă ea în orice mod consideri tu că poți. O va ajuta mai mult decât lasă ea să se vadă în acele clipe, dar ajutorul acela venit din partea ta, poate va contribui ca soția ta să nu fie acel drac despre care unii te vor preveni. Dacă nu vrei să o faci pentru ea, fă-o pentru tine, pentru că ajutând-o pe ea, te vei ajuta și pe tine.